Andrada IANUȘ

Lucrează în: Cercetare la University College London, bursă post-doctorală

Din Iași, absolventă a Colegiului Național Iași

Poza 1          O fată veselă și dezinvoltă, povestind despre proiectele ei de cercetare. Asta a fost ultima mea întâlnire cu Andrada Ianuș, într-o seară friguroasă, pe străzile Londrei. Dar să începem cu începutul:

          - Cum a fost copilăria ta? Erai un copil jucăuș? Care e cea mai frumoasă amintire din copilărie?

           Am avut o copilărie foarte frumoasă pe care am petrecut-o la Iași între casa bunicilor și cea a părinților. Mi-a plăcut foarte mult să ma joc în aer liber cu prietenii din cartier, mi-au plăcut puzzle-urile, jocurile de construcții și animalele de pluș, în schimb nu prea m-au atras păpușile. Am multe amintiri minunate din copilărie, iar printre cele mai frumoase amintiri sunt verile petrecute la țară la străbunici.

          - Ai avut parte de o familie care întotdeauna ți-a fost alături. Cum crezi ca te-au ajutat părinții, bunicii să fii ceea ce ești acum?

             Într-adevăr am o familie minunată care m-a susținut în permanență. De când eram mică bunicii și părinții s-au ocupat îndeaproape de educația mea, ne-am jucat multe jocuri împreună și mi-au răspuns la întrebările pe care le puneam. Părinții mei sunt ingineri și au încercat întoteauna să îmi explice cum funcționează lucrurile din jur pe înțelesul meu.

               - Unde ai făcut ciclul primar, gimnazial, liceal?

             Am studiat toți anii de școala în Iași: ciclul primar la Liceul Teoretic V. Alecsandri iar ciclul gimnazial și liceal la Colegiul Național.

            – Care era, atunci când erai elevă, părerea ta despre școală, despre profesori? Școala era incitantă? Plângeai, așa cum face fiul meu, atunci când te apucai de teme?

               De când mă știu am respectat școala și profesorii și am avut o părere bună în general despre școală. Mi-a plăcut să învăț și să aflu lucruri noi, dar nu toate orele erau la fel de atrăgatoare. Cred că metoda de predare dar si cât de apropiat este profesorul față de elevi are un rol foarte mare în a atrage atenția și interesul spre o anumită materie. De obicei, încercam să termin temele cât mai repede după ce ajungeam acasă, chiar înainte să vină ai mei de la serviciu, ca să pot să am cât mai mult timp liber după.

                 - Aveai priorități? Pierdeai timpul sau erai o ființă organizată?

                 Am început să am priorități mai clare după ce am început să studiez fizica în clasa a 6-a și am început să lucrez suplimentar. Până atunci îmi plăcea să citesc, să cânt la pian, dar mai și pierdeam timpul cu telenovele la modă sau jocuri pe calculator. Deși am știut să îmi fac ordine bine în priorități, nu am fost niciodată o persoană foarte organizată.

                 - Ai avut un profesor preferat, cu ce se deosebea el față de ceilalți? Cum ar fi pentru tine profesorul ideal?

              Cred ca ați ghicit că profesorul meu preferat a fost profesorul de fizică (de fapt profesorii, pentru că am lucrat cu diferite persoane în gimnaziu și liceu: Sebastian Talpalaru mi-a fost profesor în gimnaziu, iar în liceu am lucrat cu Andu Ouatu și Jan Rotaru). Pentru mine profesorul ideal este apropiat de copii, știe sa explice materia foarte bine cu exemple cât mai concrete din viața de zi cu zi (în special la științe), este corect și deschis la nou, face glume dar este și strict în același timp.

            - Fizica a fost pentru tine o pasiune, ne poți spune cele mai mari succese ale tale?

             Într-adevar, mi-a plăcut și îmi place în continuare fizica. Primul premiu la olimpiada națională l-am luat în clasa a 8-a, iar de atunci am avut premii în fiecare an. De asemenea am avut două medalii de bronz la olimpiada pluridisciplinara din Yakutia și o medalie de aur la olimpiada internațională care în 2008 s-a ținut în Vietnam.

              – Acum ești la Londra, la University College London, cu ce e diferită facultatea de acolo față de cea din România?

               Partea de licența am făcut-o la Jacobs University în Bremen, Germania, iar mai apoi master-ul și doctoratul la UCL în Londra, UK. Sincer îmi este destul de greu să compar cu facultatea din Romania, pentru că nu am avut cursuri în țară, iar acum cred că s-au mai schimbat lucrurile față de acum 10 ani când am terminat eu liceul. Oricum, ce mi-a plăcut foarte mult la stilul de universitate american abordat la Jacobs, a fost faptul că pe lângă cursurile obligatorii din domeniul real, am avut ocazia să îmi iau și alte cursuri, atat în domeniul real cât și cel uman pentru a explora cat mai multe domenii. Astfel mi-am luat cursuri de arta, poezie, energie regenerabilă, dar și cursuri de imagistică medicală, un domeniu care mi-a plăcut foarte mult și pe care am ales să îl urmez mai departe la master și doctorat. De asemenea, mi-a plăcut faptul că am avut multe oportunități de internship-uri, pe care eu le-am făcut la diferite instituții de cercetare.

            – Nu există o rețetă a succesului, însă sunt mulți tineri care admiră ceea ce ai făcut tu. Ce sfaturi le poți da?

             În primul rând, cred că este important să găsească un domeniu/activitate care le place, astfel orice efort se face cu plăcere. De asemenea, cred că este important ca tinerii să viseze cât mai sus, să încerce să atingă acele ținte prin multă muncă și să profite de toate oportunitățile care le apar pe drum.

            – Este o mare dilemă cu orele alocate de copii la calculator, tabletetă, telefon. Unde crezi că ar fi granița între utilitate și dependență?

              Într-adevăr în ultimii ani aproape totul este digital și este greu de trasat această graniță. Cred că la ore este important să se mențină o balanță între metodele digitale și cele tradiționale, care consider că ajută elevii să se concentreze mai bine. Iar în timpul liber este important ca tinerii să petreacă cât mai mult timp în aer liber, practicând diferite sporturi sau alte activități.

                Mulțumiri, Andrada!

                – Cu multă plăcere!

 

Ovidiu Bădescu